Constructia caselor a evoluat de-a lungul timpului in diferite forme, in functie de necesitatile umane pentru spatiu si confort, iar tehnologia a suferit si ea transformari in functie de conditiile socio-economice si de disponibilitatea materialelor si a mainii de lucru.

                  Cel mai vechi material de constructie cunoscut a fost lemnul, intotdeauna la indemana si usor de prelucrat cu mijloace relativ simple. Sapaturile arheologice au dovedit ca acest material era cel mai des folosit atat in cladirea  de locuinte, cat si de fortificatii si intarituri. De-a lungul secolelor, tehnologia constructiei de lemn a fost adusa la un grad de perfectiune si rafinament care o face sa fie cautata in toata lumea pentru superioritatea fata de alte tehnologii.

                  Exemplul cel mai elocvent de aplicare a acestei tehnologii se gaseste in Canada si SUA, unde 90% din casele individuale si multifamiliale (duplex, triplex, apartamente) pana la 3 nivele, sunt construite din lemn care, in combinatie cu alte materiale, asigura un grad de eficienta economica (costul constructiei si al exploatarii) si de confort neegalat. Factorii socio-economici caracteristici societatii nord americane, cresterea rapida si mobilitatea populatiei, au impus nevoia constructiei de locuinte rapida si ieftina.

                  Deschiderea unor noi centri economici, de exemplu, a facut sa apara peste noapte cartiere si orase noi pentru populatia care gravita catre oportunitatile nou create. In ultimii 200 de ani tehnologiile nord-americane au dus la un proces de rafinare al metodei de constructie si de utilizare a materialelor, care au ajuns la un nivel de adevarata arta, casele  nord-americane fiind solicitate in toate colturile lumii, din Orientul Mijlociu si Indepartat pana in Europa de Est si Vest, din Australia pana dincolo de cercul polar.

                  Caracteristica cea mai importanta a acestor case este rapiditatea de executie, o casa de 200-300 mp putand fi data la cheie in 10-12 saptamani, fata de casele traditionale de zidarie care au o perioada de executie de peste 10 ori mai lunga. Alt avantaj major, este rezistenta elastica a structurii de lemn, care ofera securitate cu usurinta la cutremure de gradul 8-8,5 pe scala Richter, cum au demonstrat casele canadiene din orasul Kobe din Japonia si la uragane de 250-300 km/h, cum s-a vazut in multe parti ale Statelor Unite, bantuite de aceste calamitati.

                  Faptul ca peretele sandwich de lemn cu izolatie de vata minerala ofera o rezistenta termica mult superioara celui de zidarie, permite folosirea peretilor mult mai subtiri, marind astfel suprafata utila cu pana la 10% (la o casa de 200mp, de exemplu, se castiga o camera de 20mp, fara a afecta suprafata construita). Acest lucru e foarte important in special in orase, unde terenurile sunt mici si retragerile impuse nu permit desfasurarea unei amprente generoase a cladirii.
                 
                  In sfarsit, calitatea de rezistenta termica ridicata, reduce cheltuielile de exploatare (incalzire,  racire) cu 50% fata de constructia de zidarie, care are o inertie termica mult mai mare. O casa de lemn se poate tine neincalzita de la cateva ore la cateva zile dupa care, la nevoie, se poate reincalzi in cateva minute.

                  Piata imobiliara romaneasca se preteaza perfect la aceasta tehnologie, fiind conditionata de doi factori importanti: lipsa de spatiu locativ de calitate si puterea financiara scazuta a consumatorului, accentuata de dificultatea obtinerii creditelor ipotecare. Din aceste motive, posibilitatea de a construi o casa de 3-4 dormitoare cu 2-3 bai, garaj, la pretul unui apartament mediu, fara dezavantajele inerente locuitului la bloc, are potentialul de a revolutiona calitatea vietii majoritatii familiilor din Romania.

» zoom pe foto

Talpa casei

           Este un element de bază al construcţiei,  prin care se execută trasarea şi prinderea pereţilor structurii de rezistenţă de fundaţia clădirii.

Fundatia este una speciala ,realizata printr-o tehnologie noua in Romania, compusa din cofraje din polistiren .
Talpa casei se constituie dintr-un dulap de lemn, cu dimensiunile de 45x90, 45x135mm, având aceiaşi laţime cu a peretelui care reazemă pe aceasta ;se aşează pe un strat de hidroizolaţie şi se fixează în prima fază cu prinderi speciale, iar după montarea pereţilor de la parter se solidarizează împreună cu aceştia prin conexpanduri sau agrafe din oţel beton existente în fundaţie.

» zoom pe foto

Pereţii
          Peretii reprezinta elementele  principale de rezistenţă şi stabilitate ale construcţiei, care asigură preluarea sarcinilor verticale din greutatea planşeelor şi a şarpantei, precum şi a sarcinilor orizontale din seism şi vânt şi transmit aceste încărcări fundaţiei.

           Un important avantaj al sistemului framing îl reprezintă posibilitatea realizarii pereţilor sub formă de panouri prefabricate. Acest fapt conduce la creşterea calitaţii execuţiei acestor elemente, prin realizarea lor în fabrică cu utilaje şi tehnologii moderne, precum şi un control tehnic adecvat şi în acelaşi timp prin prefabricare se reduce considerabil timpul de execuţie pe teren al construcţiei, micşorându-se asfel manopera de montaj şi implicit costul clădirii.

           Pereţii sunt alcatuiţi din dulapi de lemn de raşinoase, cu dimensiunile secţiunii de 50x80mm şi 45x135mm, spaţiaţi în plan la distanţe de 400…600 mm. Uzual pereţii exteriori se execută cu grosimea de 125mm şi cei interiori cu grosimi de 90 şi 135mm, aceste valori fiind impuse în principal, de grosimea stratului termoizolator care este mai mare la exterior.

           Elementele verticale de rezistenţă ale pereţilor(montanţi) sunt solidarizate de talpile orizontale ale panourilor prin cuie şi colţare metalice galvanizate. Panourile pereţilor exteriori sunt placate de regulă cu placi de OSB de18mm, care asigură rigidizarea şi conlucrarea montanţilor în plan lateral, realizând astfel o comportare de şaibă rigidă a peretelui în planul său.

Pereţii de închidere exterioară prefabricaţi sau confecţionaţi au în componenţă următoarele straturi (de la exterior spre interior): tencuială acrylică tip Baumit aplicată cu ruloul; amorsă; plasă din fibră de sticlă; masă şpaclu; placaj OSB ignifugă 18 mm; structură rigle răşinoase 50 x 80mm  tratate ignifug; umplutură vată minerală 80mm; folie anticondens; panou gipscarton 12,5mm; emulsie de zugrăvit acrylică tip Baumit ,tamplărie PVC cu geam termopan din sticlă float 6-12-4 cu deschidere batantă (opţional oscilo-batantă) profile REHAU.

» zoom pe foto

Planşeele
           Planseele sunt elementele de construcţie orizontale care realizează preluarea incărcărilor din greutatea oamenilor şi mobilierului şi o transmit pereţilor şi în acelaşi timp asigură conlucrarea peretilor în plan orizontal şi distribuirea sarcinilor orizontale din vânt şi seism. 

           Principalele elemente de rezistenţă ale planşeelor sunt grinzile. Grinzile sunt alcătuite din dulapi de lemn de răşinoase, cu secţiuni de 50x135, 50x180, dispuse la interspaţii de 400…600mm şi rigidizate în sens transversal cu distanţieri din dulapi cu aceiaşi secţiune. Acest sistem de grinzi şi distanţieri transversali împreună cu duşumeaua alcătuiesc un ansamblu rezistent şi rigid, având o comportare de şaibă rigidă.

           Pentru încăperile cu deschideri mari se folosesc şi grinzi principale lamelare cu secţiuni de 135x230, 180x230, 135x280mm, alcătuite din dulapi de lemn încleiaţi, sau scânduri incleiate.

           Prinderile grinzilor de centură se face prin cuie, buloane, colţare şi eclise metalice galvanizate.
           Peste grinzi se bate stratul suport care se poate constitui din: duşumea geluită din lemn cu grosimi de 22 şi 45mm, duşumea oarba de 24 şi 45mm, placi din OSB de 22mm grosime,parchet laminat.

          Pe talpa inferioară a grinzilor se poate bate direct stratul de finisaj: gips carton, lambriu, etc. sau aceasta poate rămâne aparentă şi se lăcuieşte.

» zoom pe foto

Şarpanta
           Reprezintă elementul de închidere situat la partea superioară a construcţiei, având atât un important rol practic prin protejarea cladirii de intemperii, cât şi un rol estetic, contribuind în mare măsură la aspectul construcţiei. De altfel multe construcţii din lemn se individualizează prin forma şarpantei.
           Şarpanta se compune din structura de rezistenţă, stratul suport al învelitorii şi învelitoare.
           Structura de rezistenţă a acoperişului se poate executa în două variante şi anume: şarpantă pe scaune şi şarpantă pe grinzi cu zăbrele.  În ambele cazuri suportul învelitorii este alcătuit din astereală de 24mm grosime sau plăci de OSB de 12 mm.
           Peste stratul suport al învelitorii se dispune hidroizolaţia din membrană bitumată.
           Ca material de învelitoare se poate folosi: ţiglă, tablă zincată, coli de onduline, sindrila bituminoasa.
           Tavanele înclinate de la mansardă, alcătuite din însăşi structura şarpantei se izolează termic cu saltele de vată minerală, cu grosimi de 100, 150mm.

» zoom pe foto